COMUNICAT DE PRESĂ
Blanca Alina Pop
In Absenţia – Rama lucrării şi lucrarea din ramă
Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituție publică de cultură aflată în subordinea administrativă a Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 5 – 17 mai 2015, expoziția In Absenţia – Rama lucrării şi lucrarea din ramă, cu lucrări de pictură şi instalaţie semnate de artista Blanca Alina Pop.
Vernisajul expoziției va avea loc marţi, 5 mai 2015, orele 18:00, în „Sălile Universale” ale Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ța Unirii nr. 30). Cuvântul de deschidere va fi rostit de Mihai Plămădeală, curator şi critic de artă.
Specializată în pictură şi filosofie, formată în atmosfera universitară a Clujului, Blanca Alina Pop transcende, prin activitatea sa profesională, faptul de a fi urmat (în anii ’90) Academia de Arte Vizuale “Ion Andreescu”, respectiv Universitatea Babeş-Bolyai, instituţii de marcă la nivel naţional şi internaţional. Dincolo de aspectele care ţin de pură măiestrie şi tehnică, valori deprinse sub îndrumarea maeştrilor Victor Ciato şi Ioachim Nica, artista marşează pe cartea show-ului vizual, a expoziţiei-instalaţie, a spaţiului în care pictura plein-air coexistă în mod armonios cu arta conceptuală sau cu proiecţiile video.
“[...] fantasmele, intuiţiile, premoniţiile, senzaţiile, gândurile şi hotărârile mele le voi împărtăşi cu dragoste celor cărora le vibrează aceeaşi coardă sensibilă. În primul rând, o informaţie în plus – indiferent la ce nivel se produce ea – nu strică niciodată. În al doilea rând, comunicarea este benefică şi pentru mine, ca artist, şi pentru privitor, în aceeaşi măsură, comunicare datorită căreia sentimentul de izolare – care câştigă din ce în ce mai mult teren în lumea noastră – pentru încă o clipă, ne părăseşte.” (Blanca Alina Pop)
Expoziția rămâne deschisă spre vizitare până în data de 17 mai 2015, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00.
Consideraţii critice
In Absenţia – Rama lucrării şi lucrarea din ramă / Blanca Alina Pop
Extrapolând ideea unui binecunoscut proverb, acela care spune că nu haina îl face pe om, valoarea unui tablou nu poate sau nu ar trebui să fie girată de rama pe care o are. Această consideraţie este valabilă la nivel absolut doar în cea mai bună dintre toate lumile posibile, pentru a parafraza judecata sintetică a priori a lui Leibniz. În lumea noastră, artefactul care trebuie să se asorteze cu canapeaua pentru a fi achiziţionat, să intre în nişa de rigips a sufrageriei sau, de ce nu, să însoţească un soclu ori o ramă de excepţie, sunt locuri comune. Singura armă eficace în lupta cu kitschul este denunţarea acestuia.
Proiectul propus de Blanca Alina Pop, In Absenţia – Rama lucrării şi lucrarea din ramă, este notabil din multiple puncte de vedere, unul dintre acestea, poate cel mai important, fiind că poate fi receptat pe diverse nivele, fără a fi prolix sau a se risipi prin diviziuni arbitrare. Am menţionat deja componenta socială, a artistului angajat în promovarea valorilor reale.
Din fericire, pictura Blancăi Alina trăieşte prin ea însăşi, fără a avea nevoie de artificii privind expunerea, pentru creşterea cotei ori audienţei. Pictură vie, suculentă, raportată la o şcoală pe măsură. Faptul de a refuza fotorealismul, iluzionismul sau trucurile perspectivale în favoarea tuşelor, a pensulaţiei, a haşurilor, a unor sisteme cromatice care cunosc rezolvări ingenioase, recomandă o artistă deopotrivă matură şi rafinată.
În fine, relaţiile dintre tradiţie şi modernitate aduc proiectul expoziţional la care mă refer în metamodernism, sintagmă pentru care am optat în spiritul teoriei lui Alan Kirby, conform căreia postmodernismul este deja depăşit. Tablourile expuse cu ramă sau fără, ramele goale, aranjamentul şi cadenţa acestora, proiecţia video, discursul unificator şi baza teoretică solidă sunt echivalente cu un concept nu doar expoziţional, ci şi artistic deplin contemporan, indiferent de terminologia de specialitate la care apelăm. Expoziţia semnată de Blanca Alina Pop ridică o sumă de întrebări, ale căror răspunsuri le aparţin exclusiv celor care le identifică. În dreptul artistei, ne putem rezerva dreptul onorific de a semnala, dincolo de atributele artistice, interogaţiile estetice.
Mihai Plămădeală, critic de artă