Joi 12 martie, începând cu ora 19, vă invităm la:
Complexul Cultural, Teodor Graur @Cărturești Carusel, vernisaj
Curator: Erwin Kessler. O expoziție organizată de Aiurart. Facebook event.
A doua supantă a librăriei-manifest este un spaţiu dedicat artei contemporane, cu un program expoziţional propus de Aiurart de selecţii curatoriale retrospective, deopotrivă adecvate amplasării în această agora şi relevante pentru istoria artei recente.
Expoziția poate fi vizitată la Cărtureşti Carusel (Lipscani, 55) în perioada 12 martie – 19 aprilie, în fiecare zi, de luni până duminică, între orele 10-24.
Vă aşteptăm cu drag,
Alex Radu
Aiurart Contemporary Art Space
+40 722 285 013
Inline image 1
Complexul Cultural, Teodor Graur
Curator: Erwin Kessler
12 martie – 19 aprilie @Cărturești Carusel, luni-duminică, 10-24h.
Vernisaj: joi, 12 martie, ora 7pm.
O expoziție organizată de Aiurart.
Facebook event.
Teodor Graur este un neobosit recreator de cultură vizuală. El scoate Cultura în recreația cea mai mare cu putință, îi fură sandvișul cu felii groase de salam modernist și îi bea sucul de utopie, lăsînd-o lihnită și neconsolată, iar apoi îi copiază, insolent, marile teme (de casă): progresul, inovația, stilul, perfecțiunea, idealul, reducîndu-le la ceea ce (poate) chiar sînt ele – un fragil complex de superioritate, cu zorzoane stridente, caduce. Teodor Graur și-a făcut un titlu de glorie din a face artizanat din artă, de a reduce la manualitate frustă marile concepte absolute. El produce frecvent arta proprie prin decăderea din drepturile artistice a artei altora sau, invers, prin investirea sau emanciparea artistică a obiectelor terne, cotidiene. Graur reciclează, sarcastic, nu doar tehnicile, materialele și ideile avangardei (pe care le pune să se bată cap în cap pînă scapără din ele scîntei sau chiar Scînteia), ci și aspirațiile cele mai înalte ale acesteia, aruncînd făclii de beznă aprinse în platitudinea cavernoasă a modernismelor care ne-au stricat adesea viața pentru a ne servi, părelnic, speranțele. Deprinderea artistului modern de a lucra precum o mașină, în serie (în serii), aparent pe bandă rulantă, neîntrerupt, cu un sugerat randament maxim, etern, asemenea utilajelor industriale, l-a fascinat mereu pe Teodor Graur. El este un serial skiller, manevrînd, abil, ritmul, constantele, repetiția, diversiunea, seriozitatea, ca pe niște unelte docile în mîinile sale pentru care siguranța este doar un efect de placebo al incertitudinii. Monumentele sale, făcute parcă de o mașină cu palme, sînt dedicate derizoriului perfid, încuibat în cele mai bune intenții progresiste, ca în lucrările din seria Culture, în numărul 2 de pildă, în care mari careuri de pînză sînt marcate cu mici caroiaje abstracte, semne perfecte de circulație intelectuală (ah, da, abstracția rațională!) pe cărări bibliografice în munții de cărți, în mijlocul cărora se iscă totuși o neverosimilă insulă – un buncăr de beton armat dintr-un război ce rămîne mereu actual. Buncărul de beton și abstracțiile perfect regulate se întind însă pe o pînză maculată, căci ceea ce pare cadrul riguros al unei demonstrații despre perfecțiune și politică este, la o privire mai atentă, o față de masă pătată cu vin roșu. Coliziunea dintre rutina culturii înalte și fade și vitalitatea desculturii de recreație completează fișa clinică a complexului cultural - sindromul de preștiință în care neștiința roade plastice, flexibile canale. Erwin Kessler