Asociaţia Volum Art anunță programul ediției #7
SPAȚIU EXPANDAT – Cool monuments – hot heads –
în perioada 11 octombrie – 12 noiembrie
SPAȚIU EXPANDAT #7 se reconfigurează.
În 2017, nu vom putea amplasa intervențiile artistice în spațiul public pentru care au fost gândite, ca urmare a refuzului autorității locale, Primăria Municipiului București, de acorda autorizațiile, în premieră, după șase ani.
În data de 11 octombrie Mihai Balko, Silvia Amancei & Bogdan Armanu și Igor Grubic vor prezenta versiuni realizate performativ, ce semnalează absența obiectului din locul și contextul urban concret în care ar fi trebuit amplasat.
Între 15.00 și 15.45 Silvia Amancei și Bogdan Armanu vor fi în Piața Universității, ieșirea de la metrou spre Teatrul Național. Care trecut? Care viitor?/ Which Past? Which Future?
Între 16.00 și 16.45 Mihai Balko va fi în fața Bibliotecii Centrale Universitare, Calea Victoriei, intersecție cu str. C.C. Rosetti. O utopie
Începând cu 17.30 Igor Grubic va fi la Piața Presei Libere, capătul tramvaiului 41. Arhitectură care lipsește / Missing architecture
Cele trei intervenții vor face parte, cu ajutorul și prin amabilitatea MNAC, dintr-un parc ficțional al memoriei dedicat (contra)monumentelor care nu au putut fi amplasate în spațiul public, începând cu 12 octombrie, până pe 12 noiembrie, în curtea interioară a muzeului.
Programul ediției #7 SPAȚIU EXPANDAT
12 octombrie – 12 noiembrie 2017
MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ, BUCUREȘTI
(În curtea interioară a muzeului)
Vernisaj joi, 12 octombrie, orele 18:00
Instalații artistice:
Mihai Balko, O utopie
Silvia Amancei & Bogdan Armanu, Care trecut? Care viitor ?
Igor Grubić, Arhitectură care lipsește
Radoš Antonijević, Cortul Densuș
———————————————-
Luchezar Boyadjiev – În vacanță – serie de intervenții în spațiul public
———————————————-
Intervenții performative:
miercuri 11 octombrie:
ora 15: Silvia Amancei și Bogdan Armanu, Care trecut? Care viitor?, Piața Universității
Ora 16: Mihai Balko, O utopie, Calea Victoriei, intersecție cu str. C.C. Rosetti
Ora 17.30: Igor Grubić, Arhitectură care lipsește, Piața Presei Libere (capătul liniei de tramvai 41)
Ghenadie Popescu, Îndemnizație
performance
Vineri 13 octombrie, orele 15-17, Calea Victoriei 49-53
Sâmbătă 14 octombrie, orele 14-17, Str. Lipscani intersecție cu Calea Victoriei
Duminică 15 octombrie, orele 14-17, Bd. Ion C. Bratianu nr.40 intersectie cu str. Șepcari
Luni 16 octombrie, orele 14-17, Bd. Ion C. Bratianu nr.1 (magazinul Unirea)
Vineri 27 octombrie – proiecție de film: Hans van Houwelingen, Best Bucharest / Religion, Institutul Cultural Maghiar București
27 – 28 octombrie – conferință: Counter-monumentality: re-imagining critical intervention, Institutul Balassi – Institutul Cultural Maghiar, București
_____________________
Organizator: Asociaţia Volum Art
Echipa: Cristian Nae, curator, Judit Balko, manager de proiect, Mihai Balko, Radu Boeru & Irina Enache, coordonatori
Proiect finanţat în cadrul programului București Oraș participativ de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti ARCUB și de Administrația Fondului Cultural Național
Parteneri: Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI), Radio Guerrilla, MNAC, Institutul Balassi – Institutul Cultural Maghiar din București
Parteneri media: Zeppelin, WebCultura, VeiozaArte, Modernism
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
____________________
Pentru informații suplimentare, o puteți contacta pe Roxana Crișan
+40 745 032 186
roxana.crisan@shakeadvertising.ro
Spaţiu expandat este un program de artă publică iniţiat de Asociaţia culturală Volum Art si lansat în 2011, ce îşi propune activarea spaţiului public prin intervenţii temporare care variază de la sculptură sau instalaţie la performance. Pornind de la convingerea că arta nu devine publică doar datorită amplasamentului, dimensiunea publică având conotaţii sociale şi politice și fiind dată de alegerea problematicii pe care o investighează sau o pune în discuţie, programul încurajează dezvoltarea unei noi viziuni asupra artei publice romȃneşti şi se constituie într-o platformă critică şi de dialog.
Silvia Amancei și Bogdan Armanu
Care trecut? Care viitor?/ Which Past? Which Future?
Anti-monumentul se prezintă drept un soclu pentru o imagine potențială: o sculptură ce nu a fost încă creată și, totodată, o reprezentare imaginară a viitorului. Imaginile colate pe laturile sale, momente cheie extrase din istoria recentă a mișcărilor sociale, reamintesc conflictul dintre speranțele și expectanțele produse îndeosebi în țările post-socialiste odată cu căderea Zidului Berlinului și fricțiunile generate de expansiunea globală a capitalului care au condus la noi manifestări de rezistență socială (protestele Occupy Wall Street din New York și cele din Seattle din 1998 îndreptate împotriva World Trade Organization). Obiectul condensează astfel într-o configurație vizuală transformări petrecute la nivelul percepției colective asupra viitorului și capitalismului pe o perioadă de aproape trei decenii. Incertitudinea unei noi utopii revoluționare se suprapune peste cea privind semnificația și consistența trecutului, supus constant mistificării și reinterpretării de către puterea politică dominantă, iar caracterul precar al materialelor utilizate în elaborarea soclului exprimă precaritatea formelor de rezistență politică și a speranțelor pentru o viață mai bună.
Rados Antonjevic
Tent Densuș
Lucrarea are înfățișarea exterioară a bisericii din Densuș, unul dintre cele mai vechi edificii de rit creștin din România, a cărui istorie încărcată stă mărturie pentru procesele repetate de reconstrucție culturală și identitară ale acestui spațiu. Spre deosebire de sculptura tradițională, monumentul se prezintă asemeni unui negativ care poate fi explorat în profunzime. Soclul îi refuză acesteia funcționalitatea primară, cea de adăpost temporar, precum și pe cea potențială, de loc de rugăciune și de adunare comunitară. Materialele utilizate în construcția lucrării, ce evocă retorica vizuală de tip militar, accentuează absurdul situației create prin amplasarea contrastantă a lucrării în proximitatea Catedralei Mântuirii Neamului, edificiu ce reiterează o periculoasă retorică naționalist-mesianică. Portabilitatea bisericii reconstruite de artist sub forma unui cort de armată poate reprezenta și o ironică soluție terapeutică, figurând drept un refugiu simbolic facil de obținut, aflat în concordanță cu intensificarea vieții religioase în România recentă. Totodată, istoria palimpsestică a imaginii reproduse subminează aspectul comemorativ al monumentului, subliniind conexiunile deseori camuflate între conflictele armate, hegemonia culturală și afirmarea identității naționale.
Mihai Balko
O utopie
Lucrarea lui Mihai Balko se prezintă drept o sculptură interactivă ce ironizează multiple teme prezente în discursul identitar național: obsesia recentă a muzeificării (asociată fetișizării și comercializării trecutului comunist), ideea marginalității artei contemporane românești și amplificarea concomitentă a discursului privind regenerarea urbană prin intermediul industriilor creative și culturale asociat motivelor auto-colonizante ale europenizării, democratizării, internaționalizării și de-provincializării. În opinia artistului, care apropriază clișee ale aplicațiilor de finanțare destinate fondurilor europene, ”proiectul oferă un nou mod de participare democratică pentru cetățeni în construirea colectivă a unei viziuni despre viitor prin responsabilizarea actorilor unei societăți lipsite de scopuri și obiective. Edificarea Muzeului Artelor Contemporane și în pandant cu Muzeul epocii de Aur scoate Bucureștiul din izolarea lui culturală, printr-o emancipare și inter-conectivitate locală și internațională, în acord cu statutul său de capitală europeană. Se urmărește crearea unei mese rotunde între toți actorii societății contemporane care pot fi aduși să contribuie la această reface curativă simbolică prin corelare, implicare, consultare, participare, implementare, evaluare, producere, monitorizare, finanțare, inovare, echipare, motivare, bugetare, tehnologizare, comunicare, educare, imaginare, integrare, acomodare, manifestare, generare, dezvoltare, programare, modernizare, digitalizare, deblocare, transformare, reciclare, fundamentare, globalizare, mediatizare, planificare, corelare”.
Luchezar Boyadijev
În Vacanță
Începând cu anul 2004, în seria intitulată În Vacanță/On Vacation Luchezar Boyadjev construiește prin manipulare digitală imagini ale monumentelor publice ecvestre eliberate de figurile istorice patriarhale pe care le susțin. Calul anonim rămâne singurul martor tăcut al istoriei, gestul iconoclast al artistului retrăgând monumentului funcția sa comemorativă și destabilizându-i potențialitatea de aglutinare a reprezentărilor identitare ale unei comunități imaginate. Pentru intervenția sa din acest an, Luchezar utilizează spațiul public în forma sa comunicațională, aceea de sferă publică, înțeleasă ca un spațiu virtual al dialogului, dar și al disputei publice. Prin situarea imaginii manipulate digital în mediul virtual și în rețeaua de comunicare determinată de media socială și de mass-media, intervenția sa se constituie prin efectele pe care le generează.
Igor Grubić
Arhitectură care lipsește / Missing architecture
Intervențiile multimedia în spațiul public din seria Missing Architecture, realizate în mai multe orașe europene, au început în anul 2012, cu ocazia unei rezidențe de creație de care artistul a beneficiat în Modica, Sicilia. Grubić a fost frapat de absența unui loc de rugăciune dedicat în oraș, în pofida prezenței unei importante comunități de musulmani în acel loc. Intervenția artistică actuală, ce sugerează eșafodajul unei clădiri imaginare aflată în proces de construcție, constituie un răspuns la situația incertă a moscheii ce urma să fie construită în urma unei hotărâri de guvern datând din anul 2015, dar care a stârnit proteste vehemente din partea populației. Reacția virulentă a populației și a unei părți din mass-media la acest proiect arhitectural a relevat variate forme de șovinism, xenofobie și rasism la adresa comunității musulmane din București ce au însoțit discriminarea pe motive religioase a edificiului. Contra-monumentul efemer proiectat de artist intenționează să amendeze aceste derapaje, să reamintească persistența acestui conflict latent în imaginarul social local și să atenționeze cu privire la pericolele sale, îndeosebi în contextul tensiunilor recent ocazionate în Europa de valul de refugiați proveniți din Orientul Mijlociu.
Ghenadie Popescu
Îndemnizație
Obiectul dual și astfel, disfuncțional conceput de Ghenadie Popescu își relevă utilitatea odată cu integrarea sa într-un demers performativ pe care artistul îl realizează în manieră demonstrativă timp de trei zile. Constând într-o greblă care are atașată de coadă o pancartă, el este folosit pentru a trezi trecătorul neatent care calcă pe capătul greblei și ridică astfel pancarta, izbind-o de frunte. Capătul suplimentar atașat ustensilei devine atât un semnificant generic al protestelor sociale, îndemnând publicul să preia îndemnul și să iasă din pasivitate, cât și un spațiu generic al reprezentării politice, utilizat pentru a articula în sfera publică ceea ce râmâne de obicei nerostit. Astfel, nu se propune ralierea la o ideologie determinată. Mai curând, suntem invitați să ne reamintim constant și să trangresăm totodată propria condiție de participant involuntar la viața politică, aceea de subiect-supus, prin asumarea personală și repetarea de către fiecare a acestei acțiuni în aparență absurde. Lovitura poate fi însă utilizată atât pentru a incita, cât și pentru a tempera emoțiile care riscă să înnăbușe orice formă de raționalitate. Astfel, obiectul condensează contradicția dintre pornirea umorală ce însoțește acțiunea protestatară și reflecția la rece ce ar trebui să o canalizeze în mod just.
Hans van Houwelingen
Best Bucharest
Invitat să producă un proiect artistic într-un spaţiu public străin, în cele mai multe cazuri artistul rezident va reacţiona la o situaţie locală. Hans van Houwelingen a dorit să redirecţioneze această practică, cerându-i „situaţiei locale” să răspundă la prezenţa artistului, invitând oameni cu un anumit stil de viaţă să se plimbe alături de el prin oraş, arătându-i şi explicându-i spaţiul public bucureştean – rolul lor în acest spaţiu, felul în care îl folosesc, semnificaţia şi valoarea pe care o atribuie spaţiului lor public. Utilizând un aparat de filmat, artistul reflectă şi chestionează aspecte artistice, culturale, economice şi politice care ţin de mediul local, dintr-o perspectivă artistică străină. Arttistul lucrează la o serie denumită Best Bucharest, care cuprinde BB/politică (ediția 2016), BB/religie (ediția actuală), BB/antreprenoriat, BB/poliţie, BB/prostituţie, BB/comunism. Această serie urmărește să catalogheze diferite moduri de „înţelegere” a spaţiului public, în relaţie cu domeniul artistic şi cel cultural. Astfel de corespondenţe aduc în prim plan condiţiile politice, economice şi sociale ale spaţiului public. Din practica sa artistică, artistul recunoaşte atât importanţa nuanţării acestor relaţii, cât şi nevoia îmbunătăţirii strategice a felurilor în care le abordăm.
__________________
Organizator: Asociaţia Volum Art
Echipa: Cristian Nae, curator, Judit Balko, manager de proiect, Mihai Balko, Radu Boeru & Irina Enache, coordonatori
Proiect finanţat în cadrul programului București Oraș participativ de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti ARCUB și de Administrația Fondului Cultural Național
Parteneri: Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI), Radio Guerrilla, MNAC
Parteneri media: Zeppelin, WebCultura, VeiozaArte, Modernism
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.