”Arheologie senzuală”@Centrul de Artă Mora: Materialitatea respirației. Artista Raluca Băjenaru – exponat la propriul vernisaj
Weekendul galeriilor (23-24 aprilie) s-a deschis la Centrul de Artă Mora cu vernisajul expoziției Arheologie senzuală (instalație și obiect) a Ralucăi Băjenaru.
În deschiderea evenimentului, artista a susținut un performance prin care și-a propus să capteze materialitatea propriei respirații și să se îmbrace în această subtilă țesătură de efemeritate, prezentându-se publicului ca un exponat protejat de o cutie transparentă. Pereții casetonului se opacizau, pe măsură ce artista respira în spațiul etanș, ascunzând treptat nudul în spatele unei perdele de vapori.
”Lucrarea vizează surprinderea materialității respirației, dar și a ideii că propriul corp ne este stăpân, un mecanism care va fi de cele mai multe ori mai puternic decât noi, care va vrea întotdeauna să trăiască și pe care nu-l putem opri să respire, să își desfășoare misterioasele procese interne care ne mențin intactă viața, indiferent că ne place sau nu. Când fetus, când Cumințenia Pământului, când ”Omul Timid” – statueta-fetiș a populațiilor din Sulawesi, corpul meu se îmbracă în propria respirație, reinterpretând mediul acvatic, înscriind efemer pe pereții cutiei urmele vieții”, a menționat Raluca Băjenaru.
Proiectul ”Arheologie senzuală” aduce în discuție ideea de memorie corporală, îmbinând materii simbolice (apa, firele de păr uman) și mulaje după anumite zone ale corpului (stern, buric) în încercarea de a le descifra, de a le ”citi”, așa cum un arheolog încearcă să descifreze o veche scriere. Căutând soluția acestui cod al corporalității umane, al începutului, Raluca Băjenaru a colecționat 100 de burice, a închis fire de păr pierdute în sfere umplute cu apă și a adaptat un magnetofon pentru a ”citi” informația de pe o bandă de păr uman. Așezate în linie orizontală, cele 14 mulaje după sternurile oamenilor creează un puls comun al respirației care trece de la un corp la altul.
O colecție reprezintă și cuvintele inventate de copii, transformate într-un text care explorează ideea de proto-limbă și de spațiu al creativității, anterior învățării limbajului care, ca orice cod, înlesnește comunicarea, dar o și limitează.
Expoziția ”Arheologie senzuală” poate fi vizitată până pe 25 mai la Centrul de Artă MORA.
————————————————————————————————-
Raluca Băjenaru este absolventă a UNARTE și câștigătoarea expoziției “Concept” din cadrul proiectului MORA Emerging 2015 dedicat tinerilor artiști la debut. Următoarea sesiune de call-for-projects derulată de Centrul de Artă MORA începe pe 12 mai.
Galeria Mora se concentrează pe prezentarea și susținerea unor proiecte care aduc inovație, surpriză și spontaneitate. Artiști vizuali și artiștii la debut sunt bineveniți în spațiul galeriei pentru a dezvolta experiențe personale în ceea ce privește conceptul propriei lor expoziții. Absența unui curator, mediatorul tradițional dintre lucrarea artistului și public, este una dintre trăsăturile distincte ale galeriei MORA. Astfel, artistului i se oferă șansa să experimenteze cu formele de comunicare dintre el și public.
Raluca Băjenaru – artist statement
Valoarea metaforică a materiei prezentate se află în centrul demersului meu creativ, fie că este vorba de pictură, obiect sau instalație. Utilizarea unei materii cu istorie, cum ar fi pământul, cuiele ruginite recuperate din construcții, părul uman sau chiar semnăturile a sute de necunoscuți mă aduce în fața unei simbolistici a înregistrării, a amprentării lumii. Pământul vorbește despre întoarcerea la materia originară a construcției, iar cuiele fac trecerea de la natură către modificarea lumii prin mâna omului, însă – fiind prezentate ca eliberate de uz, statutul lor identitar este incert, gata să fie investit cu o simbolistică nouă, cea a semnelor de scriere sau cea a unei vegetații artificiale.
Sunt interesată de regresiunea către spații anterioare organizării prin intermediul codurilor. Un exemplu este reprezentat de cercetarea limitelor limbajului și a „substanței” existente în noi înainte să o trecem prin codul cuvintelor, a energiei dinainte să devină gând organizat prin limbaj. Tema scrierii ca gest corporal, ca semn plastic, nu ca semnificant este un alt exemplu, alături de abordarea semnăturii personale ca amprentă irepetabilă, dar și ca o fereastră de non-literalitate în această lume a mesajelor omniprezente și imposibil de evitat.