EVENIMENTUL ANULUI:
RESTITUIREA COLECTIEI DE ARTA LAURA COCEA
Momentele dramatice legate de pictorul Stefan Luchian au continuat si dupa moartea sa, astfel ca anul 1986 a marcat un moment pe cat de tragic, pe atat de nedrept.
La scurt interval dupa moartea Laurei Cocea (1985), nepoata preferata a pictorului, casatorita cu pictorul Traian Cornescu, in pofida acestei situatii de exeptie, reprezentanti ai Militiei Capitalei au facut o descindere intempestiva si o perchezitie la locuinta familiei indurerate. O alta masura neobisnuita a fost invitatia, prin carte postala adesata fiului sau Radu Alex.Cornescu, care locuise cu mama sa Laura Cocea, de a aduce la sectia de militie cele cateva lucrari vazute anterior in locuinta sa: bustul lui Stefan LUCHIAN de Dimitrie PACIUREA, gips, o compozitie in ulei a lui Camil RESSU si patru acuarele ale maestrului. In realitate scopul a fost confiscarea acestor bunuri personale fara o motivatie concreta.
Se stie ca ultimii ani ai vietii, maestrul picturii romanesti i-a petrecut impreuna cu familia numeroasa a verisoarei sale primare Paulina Cocea, care l-a pretuit si l-a ingrijit cu mare dragoste si daruire pana in ultimele clipe ale vietii. Afectiunea pentru nepoata sa Laura Cocea atinsese dimensiuni si sensibilitati delicate, consemnate adesea in cronicile vremii. Poate nu intamplator ii preluase numele ca pseudonim, semnandu-si scrisorile de dragoste catre iubita sa Cecilia cu numele de Lori sau Laure, pentru a nu putea fi identificat de persoanele indiscrete.
Cu aceeasi simpatie afectiva l-a acceptat Stefan Luchian si pe sotul Loricai, tanarul pictor Traian Cornescu. Nu era numai o apropiere umana, ci afinitati artistice au fundamentat aceasta legatura. Dupa relatarile lui Ionel Jianu, Traian Cornescu a fost cel care, in ultima faza de suferinta, impreuna cu Lorica, ii lega pensula de mana si ii prepara culorile, pentru a-i oferi marelui pictor implinirea dorintelor sale picturale creatoare.
Locuind in acelasi imobil cu Stefan Luchian, este firesc ca dupa disparitia pictorului in casa sa fi existat unele din creatiile sale, unele finisate, altele sub forma de ebose, impreuna cu lucrurile personale, toate ramanand nepoatei sale Laura Cocea si desigur fiului sau Radu Alex.Cornescu.
Confiscarea abuziva din anul 1986 de catre Ministerul de Interne, prin sectia de militie, a lucrarilor din colectia Laurei Cocea dupa decesul acesteia, a fost un act de profanare a memoriei sale, dar si a pictorului St.Luchian. Din acel moment nu s-a mai stiut nimic despre lucrari. Prin perseverenta familiei, mai precis a nepotului sau Stefan Alex. Cornescu, abia dupa 1990, prin repetatele interventii de langa Ministerul de Interne s-a aflat ca acestea au fost predate Muzeului Municipiului Bucuresti, ceea ce a permis declansarea procedurilor juridice de restituire.
Dupa aproape trei decenii, in acest an 2015, Ministerul de Justitie a infaptuit un act de dreptate, prin hotarare judecatoreasca inapoind lucrarile confiscate abuziv domnului Stefan Alex.Cornescu, nepotul Laurei Cocea si stranepotul lui Stefan Luchian, acesta fiind nu intamplator urmasul celui care l-a ajutat pe marele pictor sa-si exprime ultimele sale mesaje picturale pentru eternitate.
Pretioasa, dar restransa colectie a Laurei Cocea a ajuns astfel din nou in atentia iubitorilor de arta, a colectionarilor contemporani, intr-o formula mult indragita de maestrul Stefan Luchian, mai ales pentru destinatia lucrarilor sale, aceea a licitatiilor de arta.
Astazi, marele eveniment al oferirii la licitatie a celor cinci lucrari din colectiei Laurei Cocea, patru lucrari de grafica de STEFAN LUCHIAN si o lucrare de Camil RESSU, Primavara, se constituie intr-un pios omagiu adus memoriei marelui maestru al picturii romanesti Stefan Luchian.